Mai usor de preparat (ca timp) este coliva de arpacas (graul fierbe mai greu...). Se pune apa la fiert cu putina sare, se adauga arpacasul si se fierbe pana infloreste, iar apa a scazut aproape de tot. Se scurge si se lasa la racit. Dupa ce s-a racit se adauga zahar si nuci macinate, dupa gust, esenta de rom, coaja de lamaie si cacao. Se poate adauga si miere de albine. Pentru consistenta putem adauga si pesmet din paine alba sau biscuiti. De obicei e de post, deci fara lapte, unt sau biscuiti cu lapte, etc.

recunosc ca eu nu am facut niciodata grau fiert, dar am vazut cum procedeaza mama, asa ca sunt in masura sa spun :)) de obicei, cumpara 1-2 pungi de arpacas, il spala, apoi il pune la fiert intr-un ceaun mai mare, la foc moderat, chiar spre mic. din cand in cand mesteca in el pentru a nu se prinde de peretii vasului. dupa ce a fiert, il ia de pe foc, il acopera cu o folie alimentara si il lasa sa se raceasca. folia impiedica formarea crustei, dar trebuie pusa nu peste ceaun, ci chiar peste arpacas, deci fixata in compozitie. cand e rece complet, il amesteca intr-un vas urias cu nuca pisata, cativa biscuiti maruntiti, zahar dupa preferinte, zahar vanilat si esenta de rom pt. aroma. cacao pune doar daca apoi merge cu coliva la biserica. iar in cazul asta are o forma speciala de cruce peste care toarna cacao. foarte important este sa ai grija de foc. in caz contrar, ai compromis tot arpacasul, pt. ca prinde o "aroma" de afumat.

Sorina, vin si eu si insist asupra faptului ca focul chiar trebuie sa fie moale. Noi facem la tara afara pe pirostrii cu ceaunul la distanta de flacara si la reteta pe care o stiu eu, zaharul se adauga la fiert. Mie personal, fara sa fiu vreo "colivara" imi place mai mult reteta asta cu zaharul adaugat la fiert, pentru ca e mai legata. Altfel, trebuie legata cu prea mult pesmet sau biscuiti pentru gustul meu si nu-mi place, o prefer cu mai multa nuca, in plus se inchide singura mai tare la culoare si nu-i nevoie de cacao decat pentru ornat. Asteptam pana cand infloreste bine graul si lasam sa fiarba cel putin o ora, apoi se adauga zahar la fiert si se lasa pe foc in continuare, amestecand din cand in cand, pana se leaga. Coliva se considera legata atunci cand melesteul cu care amesteci sta drept in compozitie, fara sa se lase pe-o parte. Se lasa la racit cu grija sa nu faca crusta.
Noi facem asta de seara, de obicei oprim focul pe la miezul noptii. Dimineata adaugam mirodeniile dupa gust (vanilie, rom, coaja de lamaie), nuca maruntita cu cutitul sa se simta si amestecam cu duhul blandetii pana se omogenizeaza.
Apoi o asezam pe platou, cernem deasupra pesmet si-l presam frumos cu un carton curat ca sa arate neted, apoi cernem deasupra zahar pudra din gros (trebuie sa acopere pesmetul), de asemenea, presam si ornam dupa posibilitati. Se pot folosi sabloane in forma de cruce din carton sau hartie mai groasa pudrate cu cacao sau se poate orna cu bombonele, drajeuri sau ornamente din comert, sau se pot combina.
Dupa atatea ore de munca, eu gust putin coliva inainte de a o aseza pe platou pentru a o potrivi de nuca si mirodenii si apoi iau vreo doua linguri de pofta si gata.

Eu sunt o fana inraita a colivelor. Eu o privesc ca pe o prajitura delicioasa cu multe bombonele si foarte usoara care nu te ingrasa.

si eu sunt fana colivei :D (sper ca nu suna prea ciudat :)) ). pana la urma, la noi in tara e asociata cu pomana, in alte zone e doar un fel de desert. intr-adevar, focul trebuie sa fie cam la minim. chiar daca dureaza mai mult pana fierbe arpacasul, stii sigur ca o sa iasa bun. mie imi place cand se topesc bombonelele in compozitie si se coloreaza putin coliva. in acele locuri e putin mai dulce.